duminică, 25 iulie 2010

zahar

acolo unde oamenii mor in ei insisi ....
exista lucruri scrise in hartii colorate ...
despre avantajele cetatenilor cumsecade.

ziua isi incepe intotdeauna prima scena sambata...
n'a tinut niciodata cont de oboseala actorilor ...
din aceasta cauza actorii sunt incapatanati ca niste catari..
cateodata ti-e drag s'o privesti cum isi omoara locuitorii..
locuitorii zilei s'au nascut intr'o zi si isi continua nestingheriti o melodie mai veche ...
alteori , cand ziua functioneaza dupa ore si minute , parca iti vine s'o iei la bataie...
cu ceva vreme in urma , am locuit in aceeasi zi cu o fata ...
era frumoasa si calda si ii placeau dulciurile si muzica mai veche...
cand ziua s'a hotarat sa'si cumpere 24 de ore , a trebuit sa ne separam ...din lipsa de spatiu ..
sunt necesare compromisuri atunci cand alegi sa le separi....ziua de noapte..
unora le place sa locuiasca in noapte .cu adresa cu tot , cu buletin cu tot..
ba mai mult , isi duc si parintii acolo...cica asa se cade .., sa'i scoti in noapte ..
eu sunt mai domestic si nu vreau sa'mi parasesc ziua in care m'am nascut...
cand "ziua se impleteste cu noaptea intr-un fel de tristete deasa " , se nasc copii sanatosi ...
si tristete de zapada cu gust de vin fiert
si cantece mai vechi... si fete calde si frumoase.....

micul cersetor rosu

cand clovnul iti spune ca nu mai are lacrimi pe stoc,
priveste dedesubtul scenei si cere-i iertare pentru deranj..
si promite'i lucruri frumoase care sa'l faca furios .

calatori de-o clipa prin grotele timpului
stingheresc betia vinului rosu de murfatlar
in picaturi marunte de roua ne'nceputa .

isi traverseaza cu tupeu destinul prin gari parasite
si regreta femeile transparente care'i alergau pe sine de cale ferata
dintre toate lucrurile frumoase , calatorii aleg sabiile bonte fara durere.
tot calatorii rad cand li se termina sinele de tren
si reclama ministerul transporturilor pentru ca nu si-au terminat calatoria
si din aceasta cauza grotele lacurilor inverzite de nuferi amari le sunt ostile.

reclamatiile le semneaza cu sange decolorat si le depun la ofiterul de plastilina .
noroc cu femeile transparente care'i ucid la timp si le cresc o vita de vie noua.....
micul cersetor rosu isi ridica genunchii de rezerva si-si cerseste optimist mania si ocara .
matase transparenta rosie , verde si albastra invaluie fiarele cantoanelor stinghere.
iluziile se intalnesc seara , la terase cu mobilier din fier forjat vopsit alb.., lautari si muraturi ....

metropolitan

zambetul diavolului este cu atat mai indreptatit cu cat cunoasterea fermecatoare spre care tinde se incapataneaza sa nu'si descopere limite....

cladirile extrem de inalte le intalnesti in locuri cu oameni multi si singuri .
cladirile inalte isi deschid de mai multe ori ferestrele pentru a alunga sufletele...si tantarii .
singuratatea unui milion de oameni este confortabila pentru orasul cu cladiri inalte .
orasul metropola isi cumpara infrastructuri de la oameni la un pret derizoriu .
ambielajul orasului este gri printr-o hotarare municipala , astfel ,activitatea profesionala si extraprofesionala a locuitorilor beneficiind de mai multe nuante de gri.
oamenii care lucreaza in corporatii de succes isi coloreaza destinul gri in rosu sau verde si-si multumesc lor insisi pentru capacitatea lor productiva . .
oamenii nasc copii pe care'i boteaza in gri , intru prosperitatea corporatiei .
se incarduiesc in grupuri de cate doi , casatorindu-se , ...devenind astfel celula de baza a societatii.
tot in grupuri de cate doi merg la planning familial si apoi la avocat pentru un divort amiabil .
isi impart copiii pe weekenduri si se nasc discutii privind nepotrivirea de caracter .
primarii sunt obligati sa construiasca intersectii si sensuri giratorii pentru evitarea accidentelor intamplatoare .
reguli noi asigura oamenilor bunastare si relatii optime..
orasul isi vede in continuare de infrastructura , asezandu-se confortabil pe singuratatea oamenilor in nuante de gri .
ploaia spala pasii de pe trotuare , curatind astfel perfectiunea orasului de sentimente trezite de pantofi cu toc ..
ploaia insa , nu poate spala urmele pasilor desculti.
mirosul pasilor desculti naste grupuri de cate doi care se grabesc pe trotuarele cladirilor extrem de inalte.