duminică, 25 iulie 2010

metropolitan

zambetul diavolului este cu atat mai indreptatit cu cat cunoasterea fermecatoare spre care tinde se incapataneaza sa nu'si descopere limite....

cladirile extrem de inalte le intalnesti in locuri cu oameni multi si singuri .
cladirile inalte isi deschid de mai multe ori ferestrele pentru a alunga sufletele...si tantarii .
singuratatea unui milion de oameni este confortabila pentru orasul cu cladiri inalte .
orasul metropola isi cumpara infrastructuri de la oameni la un pret derizoriu .
ambielajul orasului este gri printr-o hotarare municipala , astfel ,activitatea profesionala si extraprofesionala a locuitorilor beneficiind de mai multe nuante de gri.
oamenii care lucreaza in corporatii de succes isi coloreaza destinul gri in rosu sau verde si-si multumesc lor insisi pentru capacitatea lor productiva . .
oamenii nasc copii pe care'i boteaza in gri , intru prosperitatea corporatiei .
se incarduiesc in grupuri de cate doi , casatorindu-se , ...devenind astfel celula de baza a societatii.
tot in grupuri de cate doi merg la planning familial si apoi la avocat pentru un divort amiabil .
isi impart copiii pe weekenduri si se nasc discutii privind nepotrivirea de caracter .
primarii sunt obligati sa construiasca intersectii si sensuri giratorii pentru evitarea accidentelor intamplatoare .
reguli noi asigura oamenilor bunastare si relatii optime..
orasul isi vede in continuare de infrastructura , asezandu-se confortabil pe singuratatea oamenilor in nuante de gri .
ploaia spala pasii de pe trotuare , curatind astfel perfectiunea orasului de sentimente trezite de pantofi cu toc ..
ploaia insa , nu poate spala urmele pasilor desculti.
mirosul pasilor desculti naste grupuri de cate doi care se grabesc pe trotuarele cladirilor extrem de inalte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu