Noul dictator

Numele meu e Faith...Andrei Faith. Sunt roman.Am foarte multi prieteni....,slujba buna la stat..,am terminat facultatea de drept ..,necasatorit ..,luna aceasta implinesc 34 de ani.Stiu ca nu sunt coerent,dar la ce mi s'a intamplat in ultima perioada..,coerenta conteaza prea putin.O sa povestesc in linii mari ultimele 10 luni din viata mea,in speranta ca undeva prin cotloanele acestui site voi intalni persoane care au trait experiente similare .Mi-e foarte greu pentru ca nu stiu de unde sa;ncep...,normal ar trebui sa;ncep cu 15 ianuarie,fatidica zi de 15 ianuarie...Dar mai bine incep cu ziua de azi,cand la 6 dimineata doctorul mi-a spus ca sunt vindecat complet si pot pleca acasa.Totul s'a petrecut atat de repede ,incat nici acum nu-mi dau seama daca e bine sau rau...Dupa trei luni petrecute in sectia de psihiatrie de la Arseni nu prea mai fac distinctia intre bine si rau. Intre binele lor si raul lor..sau ale mele..,Scepticismul m'a tintuit de la inceputul anului si inca ma tine strans de mana..,altfel nici nu s;ar putea.Cu toate astea ,cred in continuare ca n'am fost nici o clipa nebun si sper ca cei care vor citi aceste randuri sa;mi dea dreptate.O senzatie goala ,sa fii condamnat sa traiesti doar in propriul tau trup.Dar ce nu face omul pentru supravietuire?Pentru ca am crezut in ceva..,acum nu mai cred in nimic..,imi spunea cineva ca nu e chiar asa de greu momentul prin care trec...,ca sunt inca in convalescenta si ca pas cu pas voi redeveni Andrei Faith..,romanul cu foarte multi prieteni....ca trebuie doar sa'mi pun ideile in ordine..,sau ordine in idei..Niciodata n'am sa'mi pun ideile intr-o ordine..,niciodata! Probabil ca sunt inca in convalescenta si inca nu inteleg prea bine ingineria clasificarii ideilor ,a gandurilor..,intr-o ordine anume..stabilita de ratiune(?)..Sau poate ca inteleg prea bine ,dupa trei luni traite la maxima intensitate alaturi de Maica Teresa,Ceausescu,Isus si alti colegi de palier cu nume si personalitati sonore.Nu e usor sa supravietuiesti terorii psihice.Din punctul asta de vedere cred ca merit un premiu..scuzati-mi lipsa de modestie.,dar dupa ce 10 luni de zile ai fost supus la fel de fel de tratamente totalmente inumane,..sa fiu inca in picioare mi se pare chiar si mie eroic.Pana la urma asta sunt.., un nenorocit de erou.Asta mi-am dorit de mic sa fiu si iata ca am reusit.Diferenta este in recunoastere.In visurile mele din clasa a doua, o salvam pe Amalia dupa ce ma luptam cu zmei multi si puternici, o asezam la locul ei si dispaream fara ca cineva sa afle cine a fost salvatorul.Nu doream recunostinta si aplauze...Acum ,insa,vreau!Si recunostinta si aplauze!Si am sa lupt pentru a castiga ceea ce merit!